vineri, 7 noiembrie 2008

Poate...



Mintea imi e plina de amintirile toamnei tarzii cand ne plimbam in mijloc naturii. Eram numai noi doi si copacii din care cadeau in nestire frunze, mozaic de culori ce ne incanta retina intr-un mod de neinteles pentru restul lumii. Atunci puteam sa spun cu mana pe inima ca eram fericita si nu mai aveam nevoie de altceva,nu-mi dorea altceva decat toamna si pe tine. Dar acum nu mai stiu absolut nimic, totul mi se pare o iluzie, un joc crud al sortii....
Poate am gresit,cu siguranta am facut-o. Nu am stiut cand sa trag linie si sa spun STOP! Dar ai si tu partea ta de vina, recunoaste. Nu are rost sa te ascunzi dupa degete dar totusi o faci si nu iti inteleg motivele.Ca sa fiu sincera nu mai inteleg absolut nimic.
Acum, merg pe strada pustie si admir asfaltul acoperit de un strat gros de frunze rosiatice insa nu ma mai fascineaza ca altadata. De ce? Poate fiindca nu esti langa mine ca sa ma strangi in brate si sa imi zici: „ Iubito, totul va fi bine!”. Fara tine toamna nu e asa de superba ca in alti ani sau poate nu stiu eu sa o mai admir ca in trecut.
Inchid ochii si iti vad chipul cald care ma priveste cu mult prea multa dragoste. Imi zambesti si ma saruti pe frunte. Poate daca stau asa o sa pot pastra vie amintirea chipului tau, a clipelor petrecute impreuna. Dar la urma ce rost ar avea, ar fi doar o prelungire a agoniei.
Insa ce e al trecutului ramane al trecutului, nu are rost sa incercam sa ne amintim amanuntele mici noastre fericiri. A fost o perioada frumoasa pe care amandoi am savurato la maximul ei potential. Am cazut, ne-am inaltat pana pe cele mai inalte culmi, am cazut din nou si ne-am ridicat. Insa acum dupa ultima cazutura am uitat sa ne ridicam.Iar eu indiferent de trecut, prezent, viitor pastrez intr-un colt bine ascuns al sufletul acele zile de toamne care atunci ma faceau fericita .
Insa viata merge inainte, trebuie sa privim inainte indiferent cat de doborati ne simtim. Poate ne asteapta ceva mult mai bun in fata, doar poate....

2 comentarii:

Christine Riddles spunea...

acelasi stil romantic :)
karyna, esti incurabila!
sa nu t schimbi no matter what :*

Anonim spunea...

Doamne,cat imi place cum scriiiiii:X:*