joi, 28 august 2008


Acum ceva zile l-am descoperit pe Octavian Paler, auzisem de el dar nu i-am dat prea mare atentie. Mare greseala am facut fiindca am ramas placut impresionata de ceea ce am citit. Un om de o inteligenta impresionata care merita respectul oricarui devorator de literatura de calitate.
In continuare nu o sa ma aberez , va las in compania cuvintelor unui mare scriitor si sper sa va impresioneze la fel de mult cum a facut-o cu mine.




Avem timp


Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit


joi, 14 august 2008

o discutie....

- Te iubesc!
- Minti, totul e numai vis…
- Nu-i adevarat, si o stii prea bine.
- Te urasc, pleaca nu mai vreau sa te vad.
- Acum tu minti, te iubesc si o stii prea bine, lasa-ma doar sa…
- Sa ce? Sa ma ranesti din nou? Nu nu as putea suporta din nou, dispari din viata mea.
- Asta e ceea ce iti doresti cu adevarat?
- Da , nu? Adica nu mai stiu nimic.Tot ce vad in fata ochilor mei este decat patul, tu si ea, iar eu in pragul usii…
- Uita, am fost un prost, dar te iubesc. Nu ma parasi, te rog…..
- Da, cum sa nu. Nu cred, vreau sa o fac dar imi este al naibii de greu, si o stii prea bine.
- Te rog fa acest efort, pentru noi, pentru ce a fost,pentru ce este si pentru ce va fi
- As vrea, imi doresc lucru asta din tot sufletul, dar….
- Dar ce, incep sa ma indoiesc ca nu e asa. Ma intreb daca totul a fost o iluzie intre noi doi.
- N-a fost , a fost realitate. Tu ce crezi ca nu mai vreau sa iti simt bratele incolacindu-se in jurul meu, sa-ti simt buzele pe gura mea, pe corpul si pielea mea. Crezi ca nu mai vreau sa simt toate acele sentimente?
- Chiar vrei?
- Da vreau, dar imi este frica, nu mai vreau sa simt aceea durere care am simtit-o acum cateva zile, mie frica.
- Ma iubestI?
- Nu stiu, adica la naiba cu totii si cu toate. DA te iubesc cu tot sufletul si corpul meu….
- Asta-i tot ce vroiam sa stiu.Iarta-ma.
Si m-ai sarutat, asa cum numai tu stii….

Acum stau in pragul dormitorului atat de micut, ma uit la patul in care stai tu, gol acoperit doar de un cearceaf.Imi place ce vad , dintotdeauna mi-a placut, te-am iubit, te iubesc si am reusit sa iti iert cea mai mare greseala. Ma indrept spre pat si ma cuibaresc in bratele tale, deschizi un ochi si ma privesti, ma dezmierzi cu privirea. Imi place senzatia care o simt cand sunt in bratele tale, adorm si uit de toate, doar cateva franturi din discutia mai hoinaresc prin mintea mea.

duminică, 10 august 2008

smile more often...


O simpla seara de vara, racoroasa care te facea sa uiti de toata zapuseala din timpul zilei.Pe o alee ferita de ochii lumii si care nu are partea de cea mai buna iluminare, incerc sa strabat intunericul si sa ajung acasa ca sa ma trantesc in pat si sa dorm. Ma uit la ceasul de la mana stanga iar limbile indica ora 22:00. Deja? Nici nu mi-am dat seama cand a trecut ziua asa de repede. Poate si din cauza monotoniei si obisnuintei, sculatului de dimineata si bautul cafelei care speri sa iti dea acel strop de energie de care ai atata nevoie. Lucruri care au devenit parte din rutina zilnica si mai mult le faci mecanic fara sa fi perfect constient de ele. Apoi incepi sa iti rezolvi treburile si probleme destinate acelei zile ca mai apoi sa apara altele. Iar timpul trece asa de repede, tu nu observi si te trezesti ca a mai trecut o zi in care iti doreai sa faci cu totul altceva dar nu poti sunt alte lucruri mult mai importante de facut.

Cu aceste ganduri traversandu-mi prin cap inaintez pe alee si deodata impinsa de la spate de o forta ciudata, ridic capul si incremenesc, ochii imi sunt pironiti pe cel mai frumos cer pe care l-am vazut in ultimul timp. O patura deasa si neagra ca abanosul ce imi aducea aminte de perioada copilariei era intesata cu mii si mii de stele care straluceau intr-un mod straniu si frumos( se vedeau asa de clar in ciuda smogului din Bucuresti). Dar ceea ce imi atrasese atentia era luna, pur si simplu ma lasase cu gura cascata. Era o noapte cu luna plina iar ea stralucea asa frumos in toata splendoarea si goliciunea ei amintandu-mi de un nud de femeie care te atrage prin unicitatea si misticismul ei. Am stat si am privit si deodata toate problemele, neajunsurile mele din aceea zi disparusera. Eram mult prea fermecata de peisajul ce se derula in fata ochilor mei si care imi aduse zambetul pe buze.

Acum, dupa ce v-am povestit toate acestea, am si eu o intrebare: Cand a fost ultima data cand ati zambit sau v-ati oprit ca sa admirati un apus de soare, sa va lasati imbatati de miasma dulce a unei flori? Poate daca am invata sa admiram lucrurile marunte viata ar fi mai frumoasa. Japonezii au o vorba ” karma, neh?”( karma, nu?), ei sunt invatati ca nu conteaza trecutul sau viitorul ci clipa de fata. Invata sa se bucure de fiecare clipa, de fiecare lucru marunt din viata lor. Daca am proceda si noi la fel n-ar fi mai usor? Am reusi sa apreciem fiecare clipa de fericire la adevarata ei valoare si am zambi mai des.

Asa ca zambiti mai des, fiindca viata e scurta, intr-adevar nu-i usoara dar ar trebui sa vedem frumusetea din ea si partea plina a paharului.

marți, 5 august 2008

Imi era dor.....


A trecut ceva timp de cand n-am mai scris in blogul meu drag, cred ca e mai bine de o luna de la ultimul meu post.L-am neglijat chiar daca am avut motive juste sa o fac. Dar totusi mi-a lipsit acest jurnal virtual unde imi astern gandurile mele venite din diferite colturi mai intunecate si mai bine ascunse ale mintii mele. Desi nu sunt decat 4 luni de cand detin si scriu in acest blog, am inceput sa tin la el si sunt mandra de munca mea de pana acum.
Imi era dor de toate acele noptii in care stateam si ma gandeam la diverse lucruri ca a doua zi sa observ cum se conturau sub forma unui nou post si se asezau frumos pe paginile blogului meu. Imi place cand ma gandesc la diverse lucruri mai ciudate sau normale, simple sau complicate. De la un simplu cuvant reusesc sa dezvolt o fraza si adeseori chiar o idee iar acest proces imi face o reala placere. Si chiar daca am uneori momente in care cred ca sunt printre putini care mai practica acest sport “periculos”( a se nota modestia mea care da pe dinafara) e placut sa descoperi persoane care il mai practica. Oameni carora le poti spune cele mai ascunse ganduri ale tale si impreuna legati o prietenie stransa.
Imi era dor de foaia alba de A4 si de sunetul pixului ce aluneca asa usor pe foaia de hartie in timp ce vad cum ideile usor se contureaza cu ajutorul unor cuvinte simple ce ies din varful pixului meu.Deasemenea imi place idea ca voi revedea foaia de lucru a Word-ului meu si tastele pe care nu prea se mai vad literele de la cat de mult le-am folosit. Sunt gata sa-mi lasa mintea sa zburde din nou , in aceasi maniera pe care o foloseam acum o luna de zile.

Abia astept sa fac toate lucrurile mentionate mai sus si sa vad ce iese. Motivul? Fiindca imi place si IMI ERA DOR….