o discutie....

- Te iubesc!
- Minti, totul e numai vis…
- Nu-i adevarat, si o stii prea bine.
- Te urasc, pleaca nu mai vreau sa te vad.
- Acum tu minti, te iubesc si o stii prea bine, lasa-ma doar sa…
- Sa ce? Sa ma ranesti din nou? Nu nu as putea suporta din nou, dispari din viata mea.
- Asta e ceea ce iti doresti cu adevarat?
- Da , nu? Adica nu mai stiu nimic.Tot ce vad in fata ochilor mei este decat patul, tu si ea, iar eu in pragul usii…
- Uita, am fost un prost, dar te iubesc. Nu ma parasi, te rog…..
- Da, cum sa nu. Nu cred, vreau sa o fac dar imi este al naibii de greu, si o stii prea bine.
- Te rog fa acest efort, pentru noi, pentru ce a fost,pentru ce este si pentru ce va fi
- As vrea, imi doresc lucru asta din tot sufletul, dar….
- Dar ce, incep sa ma indoiesc ca nu e asa. Ma intreb daca totul a fost o iluzie intre noi doi.
- N-a fost , a fost realitate. Tu ce crezi ca nu mai vreau sa iti simt bratele incolacindu-se in jurul meu, sa-ti simt buzele pe gura mea, pe corpul si pielea mea. Crezi ca nu mai vreau sa simt toate acele sentimente?
- Chiar vrei?
- Da vreau, dar imi este frica, nu mai vreau sa simt aceea durere care am simtit-o acum cateva zile, mie frica.
- Ma iubestI?
- Nu stiu, adica la naiba cu totii si cu toate. DA te iubesc cu tot sufletul si corpul meu….
- Asta-i tot ce vroiam sa stiu.Iarta-ma.
Si m-ai sarutat, asa cum numai tu stii….

Acum stau in pragul dormitorului atat de micut, ma uit la patul in care stai tu, gol acoperit doar de un cearceaf.Imi place ce vad , dintotdeauna mi-a placut, te-am iubit, te iubesc si am reusit sa iti iert cea mai mare greseala. Ma indrept spre pat si ma cuibaresc in bratele tale, deschizi un ochi si ma privesti, ma dezmierzi cu privirea. Imi place senzatia care o simt cand sunt in bratele tale, adorm si uit de toate, doar cateva franturi din discutia mai hoinaresc prin mintea mea.