Aceasi ochi rosii si reci ma privesc din oglinda mult prea cunoscuta, intind mana sa ii ating dar tot ce imi doresc e sa tip pana raman fara voce, pana cand plamanii si corziile vocale imi sangereaza astfel incat sa mor . Apoi vreau sa cad in genunchi si sa simt raceala podelei, cine stie poate reusesc sa revin cu picioarele pe pamant…………………………….dar totul e zadar ma simt captiva intr-o lume fara scop. Intr-o lume fara suflet,fara emotii, care uita toate lucruri pentru care merita sa traiesti.
Incerc sa inchid ochii dar din nou apar acei ochii rosiatici ce emana mult prea multa durere pe care ai putea sa o suporti fara sa inebunesti. Oare mintea mea a intrat in colaps mental?? Cine stie , cui ii pasa cu siguranta nu mie. Tot ce imi doresc e sa scap de amintirea acelor ochii rosii inlacrimatii Tot ce mi-au provocat au fost mult prea multe noptii nedormite ,din cauza haosului care ma inconjoarasi pe care-l aud permant in mintea mea.
Imi doresc sa, vreau sa….. nici eu nu mai stiu ce vreau.Poate intr-o zi voi scapa de imaginea acelor ochii sau poate toate aceste cuvinte , imaginii sunt doar in mintea mea si eu poate sunt nebuna sau nu??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu