Franturi de personalitate....

Cine sunt sau mai bine zis ce sunt? O intrebare atat de cliseica si pe care si-a pus-o orisicine, sunt sigura de acest fapt. Insa raspunsul cati din noi l-au aflat: unul, doi sau mai multi...
Stau si merg pe bordura strazii, inca de mica mi-a placut sa fac asta, imi dadea o senzatie de echilibru precar care ca in fiecare clipa s-ar putea transforma intr-un dulce nimc, ca si viata. Privesc spre inaltul cerului iar norii de un un gri sumbru se aduna din ce in ce mai multi, incepe sa ploua. O ploaie de toamna, rece si care te secatuieste de toata vlaga. Simt picaturile reci cum cad prin parul meu si pe pielea mea, o senzatie de frig imi strabate tot corpul insa imi place. E sinistru si sumbru in acelasi timp dar se potriveste cu starea sufletului meu. Ma asez pe bordura strazii inguste si ma uit la oamenii ce trec, intotdeauna mi-a placut sa observ diverse lucruri si sa incerc sa le analizez, sa le trec prin prisma gandirii mele.
Privesc acest oras furnicar si oamenii care traiesc, merg pe strada abatutii fara sa le pese de ce sa intampla in jurul lor. Si la urma de ce le-ar pasa?Cu ce ii afecteaza ei lucruri care fac parte din viata cotidiana si nu le dam importanta. Nimanui nu-i pasa, primeaza doar scopul personal... Insa uneori as vrea sa cred ca nu e asa, ca exista oamenii carora chiar le pasa iar cuvantul bunatate nu e doar un mit demult apus.
Diversi trecatori intorc capul si ma privesc de parca cine stie ce fac sau cine sunt? Ma judeca asa cum fac cu altii oamenii carora nu le e frica sa fie altfel, sa fie o extrema. Dar cu ce drept ma judeci, cine esti tu? De unde stii ca eu nu sunt mai buna ca tine sau invers? Dar pana la urma ce stii, macar te cunosti pe tine ca sa poti judeca pe alticineva.Sincer ma indoiesc.....
Tot ce stiu eu e ca sunt un simplu om, care poate in conceptia altora este ciudat fiindca nu se incadreaza intr-un anumit tipar. Dar de ce as face asa ceva, dati-mi un singur motiv.... Suntem unici in felul nostru si ar trebui sa acceptam asta, dar nu Doamne fereste sa facem asa ceva cand putem sa catalogam totul si sa normalizam totul.
Traiesc intr-o lume haotica dar si in haos exista o ordine daca stii din ce punct de vedere sa privesti. Deasemenea mai stiu ca sunt un om compusa din franturi, din amintiri, intamplari care m-au transformat in ceea ce sunt acum, si nu mie rusine. Asta sunt eu si daca lumea ma accepta sau nu, nu conteaza. Tot ce conteaza e sa fiu eu insumi indiferent de ce cred altii, fiindca eu stiu cine si ce sunt.

Tu ce stii?