Deschid usa, micutei garsoniere care in curand va ramane doar o simpla amintire in gandurile, mintea si sufletul meu. Totul s-a terminat pentru noi si tu stii cel mai bine acest lucru, acum s-a transformat intr-o dulce nostalgie, de care am renuntat sa ma agat in speranta ca poate te vei intoarce.
Insa chiar si in aceste clipe parfumul tau imi inunda narile. Si doar stii cat imi place miasma ta, ma ducea cu gandul la o sublima iluzie care doream sa nu se termine niciodata. Dar s-a terminat ai plcat din viata mea la fel de brusc cum ai intrat insa ai lasat urme adanci in sufletul si personalitatea mea.
Dar imi doresc un ultim lucru si apoi voi reusi sa iti spun adio pentru totdeauna. Mai tii minte prima data cand ne-am intalnit? Lasa ca iti improspatez eu memoria, era o zi friguroasa si eram inconjurati de o natura moarta dar deosebit de fermecatoarea prin morbiditatea ei. Mi-ai zambit, asa cum numai tu stiai sa faci, era perfect, o combinatie letala care ar fi facut orice fata sa iti cada in plasa. Si asa am facut, ti-am cazut in capcana oricat de mult n-as fi vrut sa o fac. Si tu ai profitat, miscandu-te rapid ca un vanator ce si-a studita cu multa timp dinainte prada. Dar nu imi pare, in ciuda tuturor faptelor intamplate eu te-am iubit.
Dar nu pot sa nu ma intreb daca tu iti mai amintesti toate acesti lucruri stangacia mea, surasul meu tamp atunci cand te-am intalnit, modul in care ne inroseam, imbratisarile, saruturile, apusurile noastre
Si totusi imi mai doresc un ultim zambet pe care sa-l pretuiesc si sa-l tin numai pentru mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu