O imbratisare...

O zi de toamna isi anunta sfarsitul, soarele mai avea un pic si se ascundea in spatelor micutelor blocuri ce au transformat orasul dintr-un mic Paris in ceva sumbru si fara viata. O micuta bruneta statea in statia de metrou asteptand, nici ea nu stie de ce o face dar totusi sta acolo in speranta ca va veni. Vantul incepe sa sufle cu putere iar suvitele ei roscate si ondulate incep sa flirteze cu vantul, lasandu-se purtate intr-un dans erotic ce ar fi naucit mintile oricarui barbat. Insa deodata pardesiul descheiat si dat la o parte de vantul lasa sa se vada formele bine definite, nici prea slaba dar nici prea indesata. Ochii de un verde crud ratacesc in zare si deodata vede un punct negru care incepe sa se faca din ce in ce mai mare si se indreapta spre ea. A venit, acum nu mai poate da inapoi oricat de mult ar vrea dar intrebarea e oare vrea?
- Buna, in sfarsit ne vedem dupa atata timp.Si timida cum e intinde mana intr-un mod mult prea politicos si formal.
-Of, astai tot ce imi dai? Vino incoace.
Si se apropie de ea si o ia in brate, cu degetele in parul ei bogat si incepe sa o dezmierde asa cum numai el stie. Iar ea se lasa in voia valului de sentimente ce ii inunda corpul, e asa placut mult mai bine decat ar fi sperat.Si acum stie dintotdeauna a vrut aceasta clipa si acum o savureaza, fiecare particica si secunda.
Orele se scurg,stau pe o mica bancuta intr-un parculet uitat de lume. Dar nu asta e cel mai important, ci faptul ca se afla impreuna si nimeni nu le poate fura aceste clipe pe care si le-au dorit cu atata ardoare. Imbratisarile curg una dupa alta. Ea il alinta asa cum si-a dorit sa o faca si el la randul lui o rasfata dandu-i de inteles cat de importanta e ea. Insa deodata tanara bruneta se ridica in picoare si da sa plece, are lacrimi in ochi si incepe sa fuga, nelasandu-i timp tanarului sa se dumireasca, ea nu mai e langa el, a plecat si la parasit.

Alearga simtind cum vantul rece ii inunda narile. Fuge si nu stie nici ea de ce, merge unde o poarta ochii dar deodata se opreste in mijlocul drumului si se uita la ce a lasat in spate. Ii e frica de ce s-ar putea intampla, ar putea sa fie ranita dar totusi se intoarce nu-i mai pasa. Mai vrea sa simta inca odata acea liniste angelica ce a simtit-o cand era in bratele lui. Ajunge in micul parc si spre uimirea ei il gaseste acolo, sta si se uita in zare de parca ar asteapta sa se intample o minune. Alearga si se arunca in bratele in timp ce cateva lacrimi inca ii mai siroiau pe obraz.
-Iarta-ma!

Si s-au sarutat si imbratisat.