Frica

In acest post voi vorbi din nou despre dragoste, da stiu ca poate devin agasanta si ma repet, dar trebuie sa scriu fiindca in ultima vreme mi-am pus o multime de intrebari in legatura cu acest subiect.Iar blogul pentru mine reprezinta o supapa prin care ies la suprafata toate emotiile mele si ideile ce se nasc in capsorul meu.

E seara stau in fata calculatorului si vorbesc cu o persoana care in putinul timp de cand il cunosc mi-a devenit un foarte bun prieten sau mai degraba un confident sau poate chiar mai mult( si nu-mi dau eu seama). Deja au trecut cateva ore bune de cand vorbesc cu el iar timpul trece fara ca nimeni si nimic sa-l opreasca si noi doi incepem sa vorbim despre subiectul nostru preferat, IUBIREA.

Eu: Ai vazut cum discutiile noastre, ajung intr-un anumit punct, iubirea?

El: Da poate fiindca e singurul lucru care conteaza in viata.

Ii privesc cuvintele si imi dau seama cata dreptate are, iubirea e singura care conteaza in viata si pentru care merita sa te zbati, sa transpiri ca intr-un final sa te bucuri de adevaratul nectar al anticilor zei.

Insa ce faci atunci cand ti-e frica de iubire fiindca mie una asa mie chiar daca adeseori am incercat sa fac pe curajoasa. Insa aici nu ma pot preface si ascunde dupa degete, pur si simplu nu reusesc oricat de mult as vrea. Recunosc ca mie frica de tot ce implica iubirea; sacrificiu, truda si fericire.

Sacrificul poate este cel mai important pas pe care trebuie sa-l faci in cautarea iubirii, fiindca in schimbul oricarui lucru trebuie sa dai ceva. Iar aceasta regula fundamentala a Universului se aplica si in cazul dragostei.Dar care va fi pretul pe care voi trebui sa-l platesc in schimbul fericirii? Insa adevarata intrebare e daca voi reusi sa-mi depasesc frica si sa pot face acel sacrificu oricat de mare sau mic ar fi el. Eu una sunt dispusa sa-l fac fiindca acolo intr-un coltisor al subconstientului meu stiu ca merita acest sacrificiu. Insa ramane de vazut ce-mi va cere viata in schimbul iubirii.

Apoi urmatorul pas pe care trebuie sa-l facem e sa muncim pentru a fi fericit, fiindca dragostea in viata nu se optine doar printr-o simpla pocnitura din degete si aceasta vine imediat si e la cheremul nostru.Pe langa sacrificiul pe care il faci mai trebuie sa trudesti, sa stii cand sa cedezi si cand nu. Dar intr-un final toata aceasta munca se va reflecta in fructele iubirii, probabil cele mai divine roade ale munci umane.

Insa adevarat problema in aceasta prmanenta cautare a iubiri este frica care ma inconjoara si faptul ca imi este teama de fericire.Ca sa fiu sincera nu imi pot imagina ca as putea sa fiu ata de fericita, iubita si ca as merita acest lucru. Nu e cu putinta ca eu sa descopar pe cineva care sa ma iubeasca la fel de mult cum l-as putea iubi eu. Iar noi doi sa fim o singura fiinta reusind sa ne contopim intr-o singura entitate spirituala ca mai apoi sa uitam de tot ceea ce ne inconjoara. Sa ne realizam propria noastra realitate si sa ne iubim ca doi nebuni ce merg pe sarma si nu cad.Mie frica de toate acestea dar in acelasi timp imi doresc ca tot ce am mentionat mai sus sa mi se intample.

Vreau aceste lucrui din toata inima si sper sa pot depasi frica ( care cred ca a experimentat-o oricine)