Emozioni per sempre

2009-04-14T12:40:00.000-07:00

Citeam blogul Andreei si mi-a placut la nebunie ultimul post cu leapsa asa ca mi s-a facut dor de blogul meu si m-am incumetat sa preiau leapsa. Trebuie sa definenesc urmatoarele cuvinte: fluturi, armonie, trandafir, ploaie ,mare. So let's begin!

Fluturi- sunt una dintre cele mai frumoase creaturi si nu o spun asa la intamplare. Chiar cred acest lucru. Pentru o perioada fluturii erau un fel de lait motiv pentru mine. Ei imi inspira o stare de libertate, armonie. Ma duc cu gandul ca nu conteaza cat de mic sau urat esti la inceput atata timpcat vrei te poti transforma in ceva miraculos si atat de frumos.

Armonie- este echilibru pe care orice om il cauta si il gaseste in functie de personalitatea lui. Eu una imi gasesc acest echilibru cand iubesc fiindca atunci ma simt intreaga si nu mai am nevoie de nimic altceva.

Trandafir-floarea senzualitatii, pasiunii, dragostei, puritatii. Insa e o sabie cu doua taisuri sau mai bine zis o sabie cu spini. Trandafirul meu preferat este cel alb fiindca nu exista nimic mai frumos pe lume decat puritatea, inocenta dar pacat ca o pierdem asa devreme si nu mai stim sa o apreciem.

Ploaia- ce iubesc cuvantul asta. Iubesc ploaia de vara,e asa placuta si revigoranta. Pentru mine ploaia e mai mult un sentiment , e ca o usurare. Simt ca ma pot pierde in stropii de ploaie si-mi place cum se incolacesc in parul meu. Mai pe scurt: ploaia ma elibereaza :P.

Marea- cine iubeste marea sau nu a fost macar odata. Imi plac plimbarile lungi pe faleza, valurile jucause ce flirteaza cu nisipul auriu. Plus seara e asa de magica, briza sufla usor si delicat dandu-ti senzatia ca poti sa zbori.

Si dau mai departe leapsa lui Criss si cine se mai incumeta. Lista de cuvinte u urmatoarea:

1. aripi
2.ingeri
3.visatori
4.vama
5.speranta

2008-12-16T08:18:00.000-08:00

Dragă Moș Crăciun,

Ce faci moșule? Cum mai e vremea la tine acolo? Bănuiesc că ești ocupat cu pregătirile ca în fiecare an așa că nu îți răpesc mult timp sau cel puțin asta intenționez să fac.
Nu ți-am mai scris de mult timp, iartă-mă. Însă de când am aflat că nu ai exista m-am lăsat condusă de acest val numit maturizare și am uitat cum iubeam sărbătorile, cu inima inocenta a unui copil ce nu cunoscuse încă lumea care îl inconjura. Nu mă înțelege greșit îmi place că încep să mă maturizez, e o noăa etapă în viața pe care o îmbrățișez sau mai bine zis mă las cuprinsă de ea. E o perioadă cu bune și rele ca orice alta perioadă din viața noastră. Învăț atâtea lucruri noi: cum să privesc lumea cu alți ochi, cum să apreciez ce am și ce îmi oferă viața. Deasemenea învăț să am și să nu am încredere, să fiu tristă și veselă în același timp, să iubesc persoanele care mi-au dintotdeauna alături dar și persoanele noi care apar ca prin minune în viața mea.
Dar totuși mă gândesc și mă cuprinde o stare de nostalgie când îmi amintesc cum era odinioara când eram copil și priveam, înțelegeam lumea cu suflet de copil și-mi plăcea, eram uimită în adevăratul sens al cuvântului. Mi-e dor de magia acelor vremuri când zburdam prin casă la gândul că în seara respectivă trebuia să vină Moșul. Eram sigură că mama vorbea cu tine la telefon și eu seara mă uitam pe cer și credeam că îți văd sania.
Însă acum am uitat să mă bucur și ca mine sunt mii și mii de oameni afundați în rutina zilnică. Trăim într-o lume ce este în goană după partea materiala a vieții și uităm să zâmbim, să apreciem savoarea sărbătorilor de iarnă.
Așa că în acest an nu te voi mai ruga cum făceam în ceilalți ani să îmi aduci păpuși, dulciuri sau alte lucruri de genul acesta.Tot ce vreau în acest an e magia Crăciunului de odinioară. Vreau să simt în aer parfumul sărbătorilor și nu numai pentru mine ci pentru toții oameni care au uitat să zâmbească.

Te pup moșule,
un copil mare care nu vrea
să uite cum e să viseze

P.S: dacă poți ai putea să aduci și niște zăpadă( acolo un pic). Nu mă supăr chiar deloc :P

Echilibru precar....

2008-11-22T10:00:00.000-08:00

Gânduri efemere amestecate cu sentimente obscure inundă fiecare coltișor al unei minți solitare și pesimiste. Stă și privește cum siluetele oamenilor merg pe strada îngustă și întortocheată. Merg aparent fără nici un scop, însă într-un mod inconștient urmează legea imuabila a vieții.Ne naștem, trăim și într-un final murim. Însă nu poate să nu se întrebe dacă asta e finalitatea existenței noastre, ne naștem doar ca să trăim într-o dulce monotonie, să ne încadrăm în anumite tipare și mai apoi să murim. Îi e greu să creadă aceste lucruri.
Dar până la urma ce înseamnă o viața monotonă și cine dă aceste legi? Societatea? Chiar suntem doar simplul zoon politikon a lui Aristotel sau suntem mult mai mult dar încă nu am conștientizat acest fapt ori nu vrem să acceptăm altă realitate.
E adevărat omul prin natura firii sale se teme de nou, de necunoscut, cum doriți dumneavoastra să-i spuneți.Însă de unde se trage această frică? Nu neg, e plăcut să fii înconjurat numai de lucruri, fapte care îți sunt familiare și ce sunt scăldate în lumina adevărului. Dar adevărul este relativ, are 1000 de fețe și fiecare om îl poate interpreta astfel încât dintr-un singur adevăr reies mii și mii de combinații ale acestuia. Dar noi ce cunoaștem, cât cunoaștem sau poate ar trebui să ne întrebăm dacă cunoaștem ceva? Iar aceste întrebări ne îndreptățesc sî fim comozi în acest colț de Univers și să ne fie frică de nou, chiar e normal?
Atâtea gânduri și atâtea intrebări trec prin aceea minte, le va găsi răspunsul, trebui să afle totul sau ar trebui să se rezume la o cunoaștere paradisiacă.
Un surâs i se întipărește pe față, realizează că toate au timpul lor. De ce să ne grăbim, nu are rost fiindcă fiecare întrebare are un răspuns ce ne va surprinde dar nu acum ci la timpul oportun. Tot ce știm e că viața are un echilibru precar, uneori cazi dar reușești să te ridici alteori nu. Viața e plină de întrebări și poate uneori e bine să credem fără să cercetăm( doar uneori:p)

Tom Baxter- Better

2008-11-15T09:25:00.000-08:00

Our love has changed,
It’s not the same,
And the only way to say it
Is say it.. it’s better.

I can’t concede,
This way I feel,
For all the time we spent, together,
Forever .. just gets better.

See what I’m trying to say is:
You make things .. better
And no matter what the day is,
With you here .. it’s better.

I’ll stand by you,
If you stand by me.
I think time that I, reveal it,
‘Coz I believe it
It’s better

See what I’m trying to say is:
You make things .. better
And no matter what the day is,
With you here .. it’s better

Ooh the more I .. talk .. to .. you
The more in love with
E .. vry .. thing .. you .. do

Doo doo doo doo doo doo

See what I’m trying to say is:
You make things .. better
And no matter what the day is,
With you here .. it’s better

Our love has changed
It’s not the same
And the only way to say it
Is say it .. it’s better

Un cântec care personal îmi place foarte mult și de care m-am îndrăgostit încă de la primele acorduri.

2008-11-14T06:15:00.000-08:00

O lumină diafana intră pe fereastra mică și împrăștie o căldură plăcută.Afară se simte parfumul discret al toamnei târzii, o frunză ruginie purtată de vântul rece intră și se așterne pe parchetul de culoarea mahonului.
Acorduri sublime de vioara încep să se audă iar acestea armonizează cu întreaga natura. Notele curg una după alta într-un mod frenetic și care ar hipnotiza pe oricine ar asculta acele linii melodice. Dar deodata se opresc si încep să se audă niște pași de femeie ce se îndreapta spre fereastra cu intenția de a o închide.Însă când ajunge in fața ei rămâne blocată fiind uimită de imaginea autumnală ce i se înfățișează în fața ochilor.
-Magnific, parcă ar fi un tablou de Monet!
Și chiar în momentul respectiv ușa încăperii se deschide, lucru pe care tânăra captivată de peisaj nu-l sesiză.Nici măcar pașii pe care îi cunoștea atât de bine și de fiecare dat când îi auzea un zâmbet subtil îi apărea pe față, acum nu-i provocară nici măcar o reacție oricât de mică ar fi fost.Dar deodată se trezi din aceea hipnoză când simți niște brațe puternice cum o îmbrățișau și vocea iubită ce îi șoptea în urechea dreaptă:
-Iubito, m-am intors. Te iubesc!
La care tânăra se întoarce cu fața la el iar în ochii ei se poate observa o sclipire de fericire.Îl îmbrățișează la rândul ei și se ridică pe vârfuri ca să-l sărute.

Uneori tot ce avem nevoie e un moment de liniște, un peisaj sau orice lucru mărunt ca să ne amintim că viața e scurtă și uneori nu avem nevoie de lucrurimărețe. O îmbrățișare și un simplu te iubesc e mai mult decât ai putea cere....

Poate...

2008-11-07T12:12:00.000-08:00

Mintea imi e plina de amintirile toamnei tarzii cand ne plimbam in mijloc naturii. Eram numai noi doi si copacii din care cadeau in nestire frunze, mozaic de culori ce ne incanta retina intr-un mod de neinteles pentru restul lumii. Atunci puteam sa spun cu mana pe inima ca eram fericita si nu mai aveam nevoie de altceva,nu-mi dorea altceva decat toamna si pe tine. Dar acum nu mai stiu absolut nimic, totul mi se pare o iluzie, un joc crud al sortii....
Poate am gresit,cu siguranta am facut-o. Nu am stiut cand sa trag linie si sa spun STOP! Dar ai si tu partea ta de vina, recunoaste. Nu are rost sa te ascunzi dupa degete dar totusi o faci si nu iti inteleg motivele.Ca sa fiu sincera nu mai inteleg absolut nimic.
Acum, merg pe strada pustie si admir asfaltul acoperit de un strat gros de frunze rosiatice insa nu ma mai fascineaza ca altadata. De ce? Poate fiindca nu esti langa mine ca sa ma strangi in brate si sa imi zici: „ Iubito, totul va fi bine!”. Fara tine toamna nu e asa de superba ca in alti ani sau poate nu stiu eu sa o mai admir ca in trecut.
Inchid ochii si iti vad chipul cald care ma priveste cu mult prea multa dragoste. Imi zambesti si ma saruti pe frunte. Poate daca stau asa o sa pot pastra vie amintirea chipului tau, a clipelor petrecute impreuna. Dar la urma ce rost ar avea, ar fi doar o prelungire a agoniei.
Insa ce e al trecutului ramane al trecutului, nu are rost sa incercam sa ne amintim amanuntele mici noastre fericiri. A fost o perioada frumoasa pe care amandoi am savurato la maximul ei potential. Am cazut, ne-am inaltat pana pe cele mai inalte culmi, am cazut din nou si ne-am ridicat. Insa acum dupa ultima cazutura am uitat sa ne ridicam.Iar eu indiferent de trecut, prezent, viitor pastrez intr-un colt bine ascuns al sufletul acele zile de toamne care atunci ma faceau fericita .
Insa viata merge inainte, trebuie sa privim inainte indiferent cat de doborati ne simtim. Poate ne asteapta ceva mult mai bun in fata, doar poate....

Dialog cu un alter ego...

2008-10-21T12:31:00.000-07:00

In camera micuta cu peretii de un alb ce aminteste de aerul bolnavicios al spitalelor, o adolescenta sta si isi admira corpul in oglinda.Are in jur de 1.75 si vreo 52 de kg, inalta si slaba, parca ar fi scoasa din revistele de moda. Insa nimeni nu ia in seama figura scheletica, cu oasele ce ii ies mult prea mult in evidenta si iti amintesc de un cadavru ambulant si in nici un caz de o femeie in devenire.
Se intoarce in stanga, in dreapta, din profil si se admira multumita de ceea ce vede.

Sunt frumoasa...

HA! nu ma face sa rad, se aude deodata o voce stranie dar mult prea familiara

Cine naiba esti si ce vrei?

Conteaza cine sunt? Bineinteles ca nu, fiindca deja stii cine sunt.Uita-te mai bine in oglinda, chiar iti place ce vezi?

Logic, de ce nu mi-ar placea. Sunt superba, slaba si frumoasa.

De ce te minti? Uiti de toate noptiile in care iti varsai stomacul ca sa slabesti cat mai mult.Asta-i deja boala, scumpo! Se cheama bulimie.

Cine dracu esti? Lasa-ma in pace.

Si in momentul urmator lua primul lucru care ii era la indemna, o vaza si o arunca cu o ura nemaintalnita in oglinda care se transforma in mii si mii de cioburi. Apoi se apleca deasupra lor si isi lasa degetele lungi sa se plimbe printre ele, se taie.Era o durere surda dar ii placea si privea cum sangele se prelingea pe pielea bolnavicioasa.

HA, acum cine mai rade? Nu mai zici absolut nimic?Bineinteles fiindca stii ca gresesti iar eu am dreptate, intodeauna am dreptate. Sunt frumoasa asa cum sunt.

Afisa un zambet plin de satisfactie si iesi din camera convinsa ca avea dreptate....

Franturi de personalitate....

2008-10-21T07:47:00.000-07:00

Cine sunt sau mai bine zis ce sunt? O intrebare atat de cliseica si pe care si-a pus-o orisicine, sunt sigura de acest fapt. Insa raspunsul cati din noi l-au aflat: unul, doi sau mai multi...
Stau si merg pe bordura strazii, inca de mica mi-a placut sa fac asta, imi dadea o senzatie de echilibru precar care ca in fiecare clipa s-ar putea transforma intr-un dulce nimc, ca si viata. Privesc spre inaltul cerului iar norii de un un gri sumbru se aduna din ce in ce mai multi, incepe sa ploua. O ploaie de toamna, rece si care te secatuieste de toata vlaga. Simt picaturile reci cum cad prin parul meu si pe pielea mea, o senzatie de frig imi strabate tot corpul insa imi place. E sinistru si sumbru in acelasi timp dar se potriveste cu starea sufletului meu. Ma asez pe bordura strazii inguste si ma uit la oamenii ce trec, intotdeauna mi-a placut sa observ diverse lucruri si sa incerc sa le analizez, sa le trec prin prisma gandirii mele.
Privesc acest oras furnicar si oamenii care traiesc, merg pe strada abatutii fara sa le pese de ce sa intampla in jurul lor. Si la urma de ce le-ar pasa?Cu ce ii afecteaza ei lucruri care fac parte din viata cotidiana si nu le dam importanta. Nimanui nu-i pasa, primeaza doar scopul personal... Insa uneori as vrea sa cred ca nu e asa, ca exista oamenii carora chiar le pasa iar cuvantul bunatate nu e doar un mit demult apus.
Diversi trecatori intorc capul si ma privesc de parca cine stie ce fac sau cine sunt? Ma judeca asa cum fac cu altii oamenii carora nu le e frica sa fie altfel, sa fie o extrema. Dar cu ce drept ma judeci, cine esti tu? De unde stii ca eu nu sunt mai buna ca tine sau invers? Dar pana la urma ce stii, macar te cunosti pe tine ca sa poti judeca pe alticineva.Sincer ma indoiesc.....
Tot ce stiu eu e ca sunt un simplu om, care poate in conceptia altora este ciudat fiindca nu se incadreaza intr-un anumit tipar. Dar de ce as face asa ceva, dati-mi un singur motiv.... Suntem unici in felul nostru si ar trebui sa acceptam asta, dar nu Doamne fereste sa facem asa ceva cand putem sa catalogam totul si sa normalizam totul.
Traiesc intr-o lume haotica dar si in haos exista o ordine daca stii din ce punct de vedere sa privesti. Deasemenea mai stiu ca sunt un om compusa din franturi, din amintiri, intamplari care m-au transformat in ceea ce sunt acum, si nu mie rusine. Asta sunt eu si daca lumea ma accepta sau nu, nu conteaza. Tot ce conteaza e sa fiu eu insumi indiferent de ce cred altii, fiindca eu stiu cine si ce sunt.

Tu ce stii?

Militanta

2008-10-15T13:55:00.000-07:00

Amintirea orasului tanar
castiga inaltimile libertatii,
aranjate in poezie.

Timiditatea toarna pe romanii
ce joaca teatru in capitala sinistratilor.

Teoria obtine podurile pierdute
in jaful chipurilor unde mici poeti
au sosit pentru a descrie marea fioroasa.

Iesim si luam ce putem,
miscati de mapamondul fabricat
detectam fratele numit ”Tradatorul”.

Distrugeti,bagati, intrati in caldura
cea curioasa.
Lasati confortul!

Salvati lumea de suferinta,
ce are ca leac,
minunea.

O incercare de poezie....

Ma intreb...

2008-10-06T12:21:00.001-07:00

Intotdeauna am fost o fire curioasa, si stii foarte bine acest lucru. Tot timpul te intrebam daca esti bine, cum te simti, am vrut sa te cunosc asa cum nimeni nu a mai facut-o insa am dat gres. Poate amandoi am gresit si nu stim cum, de ce, unde si cum am reusit sa ajungem in starea in care suntem.
Stau pe marginea pridvorului si privesc castanul ce se inalta semet deasupra livezii micute dar atat de intime ce a gazduit momentele noastre pe care le-am savurat asa cum stiam noi mai bine.
Intotdeauna m-a fascinat acest castan, atat de inalt si care a rezistat intemperiilor timpului, singur printre ceilalti copacii. Stateam la umbra lui si admiram fie rasaritul, peisajul sau stelele care se insirau in fata ochilor nostri. Ce splendoare! Iti mai aduci aminte acele vremuri cand eram doar noi doi si castanul, martor tacut al vietii noastre.
Asa cum stau acum si diezmierd cu privirea batranul castan, ma intreb daca m-ai uitat sau daca acum incep sa te chem, ai sa vii si ai sa ma imbratisezi asa cum faceai de fiecare data stiind cat de mult imi place. Si eu te-as saruta asa cum numai eu stiu sa o fac , fiindca stiu ca iti place asa de mult.
Dar degeaba ma intreb fiindca totul ramane doar o intrebare retorica, al carui raspuns nu pot si nu vreau sa il aflu. Recunosc imi e frica de adevar, momentan mie greu sa il accept. Nu vreau, poate sunt lasa cum adesea imi reproseai si ce daca? Tot ce stiu e ca am fost lasa ta care te-a iubit asa cum a putu mai bine. Am gresit dar cine nu o face, pana la urma suntem simpli oameni.
Acum mi-a ramas decat umbra marelui castan si de fiecare data cand ma asez in preajma lui imi mintea mea imi revin acelasi imagini cu noi doi, fericiti fara sa ne pese de nimic altceva.

Totusi iubitul meu castan, sfetnicul meu si martor tacit al vietii mele crezi ca daca il voi striga va veni?

Invata-ma...

2008-09-30T09:50:00.000-07:00

Taxi - Invata-ma sa iubesc

Nici nu stiu ce-as vrea sa faci
Sa ma iubesti sau sa te prefaci
S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit
E-atat de greu sa fiu iubit
Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic
Nu mai stiu sa mangai nici macar un plic
Nu, nu sunt asa
Pur si simplu asa e viata mea
Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

N-am mai zburat de atata timp in vise
N-am mai umblat printre nori
N-am cantat de-atata timp in vise
N-am mai visat in culori
Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas
Si sunt singurul lucru care mi-a ramas

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma...
...sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Si-as mai vrea sa te rog sa nu uitam
Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim o complïcam

Poate uneori tot ce e nevoie e sa fim invata-ti sa iubim. Pana la urma nimeni nu s-a nascut invatat...

Vreau...

2008-09-27T12:40:00.000-07:00

Vreau sa te vad iar imaginea chipului tau bland sa mi se intipareasca pe retina mea si sa intepeneasca acolo pentru eternitate
Vreau sa te imbratisez, asa cum iti place tie iar degetele cand fac contact cu parul tau matasos sa prinda viata si sa te mangaie,rasfatandu-te
Vreau sa stiu cat face tu si eu, poate ai sa imi spui sau poate o sa descoperim impreuna si acesta va fi micul nostru secret
Vreau sa te iubesc asa cum numai eu pot face, daruindu-ti toata iubirea de care sunt in stare si sa te fac fericit
Vreau sa te sarut si sa uit de notiunea de timp, reusind sa ma pierd in valuri de sentimente idilice
Vreau sa te cunosc asa cum nimeni altcineva nu a mai facut-o.

Vreau sa ma intelegi fiindca sper in adancul sufletului ca tu esti singura persoana care va reusi acesti lucru
Vreau sa ma inveti sa iubesc pentru ca nu stiu si vreau sa fac acest lucru minunat numai cu tine
Vreau sa ne iubim ca doi adolescenti pentru care nimic numai conteaza numai clipa de fata
Vreau sa adormim imbratisati intr-o seara de vara si intr-un taram de basm care va fi numai si numai al nostru
Vreau sa te am fiindca te doresc din toata inima.

Vreau sa fim mai mult decat lasam sa se vada si fiindca putem
Vreau sa fim numai noi iar restul lumii sa nu conteze, iar eu sa fiu pentru tine toata lumea si tu sa fi pentru mine tot ce conteaza
Vreau sa fim cineva cand ceilalti cred ca suntem un nimic si ce avem noi nu va rezista timpului
Vreau sa fim doar noi si nimeni altcineva

Vreau,poate sunt mult prea multe lucruri.Dar in esenta pe tine te vreau....

O imbratisare...

2008-09-24T11:18:00.000-07:00

O zi de toamna isi anunta sfarsitul, soarele mai avea un pic si se ascundea in spatelor micutelor blocuri ce au transformat orasul dintr-un mic Paris in ceva sumbru si fara viata. O micuta bruneta statea in statia de metrou asteptand, nici ea nu stie de ce o face dar totusi sta acolo in speranta ca va veni. Vantul incepe sa sufle cu putere iar suvitele ei roscate si ondulate incep sa flirteze cu vantul, lasandu-se purtate intr-un dans erotic ce ar fi naucit mintile oricarui barbat. Insa deodata pardesiul descheiat si dat la o parte de vantul lasa sa se vada formele bine definite, nici prea slaba dar nici prea indesata. Ochii de un verde crud ratacesc in zare si deodata vede un punct negru care incepe sa se faca din ce in ce mai mare si se indreapta spre ea. A venit, acum nu mai poate da inapoi oricat de mult ar vrea dar intrebarea e oare vrea?
- Buna, in sfarsit ne vedem dupa atata timp.Si timida cum e intinde mana intr-un mod mult prea politicos si formal.
-Of, astai tot ce imi dai? Vino incoace.
Si se apropie de ea si o ia in brate, cu degetele in parul ei bogat si incepe sa o dezmierde asa cum numai el stie. Iar ea se lasa in voia valului de sentimente ce ii inunda corpul, e asa placut mult mai bine decat ar fi sperat.Si acum stie dintotdeauna a vrut aceasta clipa si acum o savureaza, fiecare particica si secunda.
Orele se scurg,stau pe o mica bancuta intr-un parculet uitat de lume. Dar nu asta e cel mai important, ci faptul ca se afla impreuna si nimeni nu le poate fura aceste clipe pe care si le-au dorit cu atata ardoare. Imbratisarile curg una dupa alta. Ea il alinta asa cum si-a dorit sa o faca si el la randul lui o rasfata dandu-i de inteles cat de importanta e ea. Insa deodata tanara bruneta se ridica in picoare si da sa plece, are lacrimi in ochi si incepe sa fuga, nelasandu-i timp tanarului sa se dumireasca, ea nu mai e langa el, a plecat si la parasit.

Alearga simtind cum vantul rece ii inunda narile. Fuge si nu stie nici ea de ce, merge unde o poarta ochii dar deodata se opreste in mijlocul drumului si se uita la ce a lasat in spate. Ii e frica de ce s-ar putea intampla, ar putea sa fie ranita dar totusi se intoarce nu-i mai pasa. Mai vrea sa simta inca odata acea liniste angelica ce a simtit-o cand era in bratele lui. Ajunge in micul parc si spre uimirea ei il gaseste acolo, sta si se uita in zare de parca ar asteapta sa se intample o minune. Alearga si se arunca in bratele in timp ce cateva lacrimi inca ii mai siroiau pe obraz.
-Iarta-ma!

Si s-au sarutat si imbratisat.

Alta matematica- Nichita Stanescu

2008-09-23T13:27:00.000-07:00

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
face un porc,
un cal fara tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...

Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceeasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

Fiindca uneori uitam care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat. Gandim mult prea logic si nu ne mai pasa cat fac tu si eu...

totusi....

2008-09-19T09:27:00.000-07:00

Mirosul de iarba proaspat cosita, melodioasa miscare a norilor pe vazduh, fosnetul pasilor in poiana din inaltul muntilor....atatea amintiri, pe care numai eu si cu tine, numai Noi le-am impartit. Insa acum sunt doar niste simple amintiri pe care sincer nu mai vreau sa le retraiesc, ar fi prea dureros. Odata au fost menite sa se intample si o singura data s-au intamplat, nu mi-ar placea sa le retraiesc fiindca asa reusesc sa le apreciez mai mult.
Aceea zi, ai uitat-o nu-i asa? Sunt singura de asta poate e mai bine ca macar unul dintre noi sa sufere de aceasta amnezie...sau nu?
Stateam intinsa in iarba inalta care imi gadila talpile iar ochii priveau azurul cerului si admirau norii ce imi aminteau de copilarie, de vata de zahar( stiu e cliseic dar imi place). Intind mana si simt cum vantul se joaca si imprastie in jurul meu o adiere asa placuta. Iar tu te-ai intins langa mine si te jucai in parul meu negru si ondulat, iti placea si nici nu stiu de ce.Apoi m-ai imbratisat si am dormit ca doi prunci, noi in mijlocul naturii , uitand de totii si de toate.
Noi, tu si eu, doar niste simple cuvinte sau ceva mai mult ori o iluzie? Soaptele rostite pe varful limbii tale formau acest cuvant care se rasfrangea intr-un ritm frenetic si melodios in urechea mea.
Iubire,intuneric,izbanda, pierire,deznadejde, sentiment, speranta...atatea cuvinte mi se invart in cap incat nu mai stiu care a fost scopul initial al cautarii mele. Ma caut si te gasesc, te caut si ma gasesc, ciudat. Stii au existat momente in care pur si simplu stateam si admiram tavanul camerei mele si in gandul meu ma intrebam cine naiba esti? Daca esti doar rezultatul imaginatiei mele bolnave si inseamna ca inebunesc. Uneori tot ce vedeam era doar o silueta ce emana o forta ancestrala si mai vedeam o pereche de ochii, carora nu le desluseam detalile dar care ma atrageau ca un magnet.
Insa totul a fost real, de la bucurie pana la durere , sentimente mult prea palpabile ca sa dau vina pe imaginatia mea. Dar s-a terminat m-am indragostit, te-am iubit sau poate nu? Hmm, alta incercare lamentabila de a ma minti in speranta ca totul va fi mai bine.
Totusi te-am iubit, indiferent de ce a fost, este si va fi...

Bryan Adams-When you love someone

2008-09-17T10:51:00.000-07:00

When you love someone - you'll do anything
you'll do all the crazy things that you can't explain
you'll shoot the moon - put out the sun
when you love someone

you'll deny the truth - believe a lie
there'll be times that you'll believe you can really fly
but your lonely nights - have just begun
when you love someone

when you love someone - you'll feel it deep inside
and nothin else can ever change your mind
when you want someone - when you need someone
when you need someone...

when you love someone - you'll sacrifice
you'd give it everything you got and you won't think twice
you'd risk ït all - no matter what my come
when you love someone
you'll shoot the moon - put out the sun
when you love someone

Intotdeauna mi-a placut Bryan Adams, are o voce placuta si cu un efect calmant. Abia astept concertul de sambata 8->.

Fiindca suntem sexul slab....

2008-09-12T09:31:00.000-07:00

Zilele trecute eram pe la Universitate si ma plimbam si cand intorc eu capul, ce vad ochii mei? O placuta pe care scria Asociatia pentru drepturi egale intre femei si barbatii, mai aveam un pic si ma pufnea rasul in mijlocul strazii.
Nu ma intelegeti gresit nu sunt impotriva feminismului dar nu sunt de acord cu acesta cand e dus la extrem. Nu sunt de acord ca femeia sa fie tratata ca o jucarie sexuala sau ca locul ei e la cratita insa nu poti afirma ca femeia poate face tot ce face barbatul si invers( mai ales invers). Nu poti cere unui barbat sa aiba grija de un copil in felul in care reuseste o femeie( nu are cum).
Si imi plus ne place sa fim sexul slab, sa fim ocrotite, alintate, rasfatate. Ne place sa stam nu stiu cate ore in fata oglinzii incercand sa aratam cat mai bine chiar daca el nu observa uneori. Insa ne place sa il alintam, sa il rasfatam cu cate o sarutare. Sau se ne uitam la el cand dupa o zi obositoare de lucru doarme ca un prunc si noi ne strecuram in bratele lui si astfel avem parte de cel mai placut somn.
Indiferent cum am fi feministe sau nu, pana la urma ne plac aceste lucruri marunte la prima vedere. Motivul?

Fiindca suntem femei.....

Citatul saptamanii....

2008-09-10T14:01:00.000-07:00

“By ignorance we mistake, and by mistakes we learn“

Pana la urma a gresi este omeneste, indiferent de motivul initial,daca ai fost indreptatit sau nu. Dar niciodata nu trebuie sa uitam ca oricat de mare sau mica ar fi greseala pe care am comis-o nu trebuie sa ne fie frica sa recunoastem ca nu avem dreptate. Intr-adevar e uman sa gresim dar asta nu ne da nici un drept sa nu ne cerem scuze. Si din greseli se invata( si inca cum ).

O ultima dorinta....

2008-09-07T13:36:00.000-07:00

Deschid usa, micutei garsoniere care in curand va ramane doar o simpla amintire in gandurile, mintea si sufletul meu. Totul s-a terminat pentru noi si tu stii cel mai bine acest lucru, acum s-a transformat intr-o dulce nostalgie, de care am renuntat sa ma agat in speranta ca poate te vei intoarce.
Insa chiar si in aceste clipe parfumul tau imi inunda narile. Si doar stii cat imi place miasma ta, ma ducea cu gandul la o sublima iluzie care doream sa nu se termine niciodata. Dar s-a terminat ai plcat din viata mea la fel de brusc cum ai intrat insa ai lasat urme adanci in sufletul si personalitatea mea.
Dar imi doresc un ultim lucru si apoi voi reusi sa iti spun adio pentru totdeauna. Mai tii minte prima data cand ne-am intalnit? Lasa ca iti improspatez eu memoria, era o zi friguroasa si eram inconjurati de o natura moarta dar deosebit de fermecatoarea prin morbiditatea ei. Mi-ai zambit, asa cum numai tu stiai sa faci, era perfect, o combinatie letala care ar fi facut orice fata sa iti cada in plasa. Si asa am facut, ti-am cazut in capcana oricat de mult n-as fi vrut sa o fac. Si tu ai profitat, miscandu-te rapid ca un vanator ce si-a studita cu multa timp dinainte prada. Dar nu imi pare, in ciuda tuturor faptelor intamplate eu te-am iubit.
Dar nu pot sa nu ma intreb daca tu iti mai amintesti toate acesti lucruri stangacia mea, surasul meu tamp atunci cand te-am intalnit, modul in care ne inroseam, imbratisarile, saruturile, apusurile noastre

Si totusi imi mai doresc un ultim zambet pe care sa-l pretuiesc si sa-l tin numai pentru mine.

Unde imi sunt drogurile?

2008-09-06T10:59:00.000-07:00

E noapte, ceasul imi arata ca e trecut de mult de miezul noptii. A mai trecut o alta zi, alte ore pierdute , enervandu-ma pentru niste lucruri mult prea neinsemnate. Ma indrept incet catre bucatarie si incerc sa imi gasesc alinarea intr-o cana de cafea. Dar surpriza cafeau sa terminat, poate e mai bine asa fiindca cafeaua nu m-ar putea ajuta cu nimic, eu am nevoie de cu totul altceva sau poate de altcineva.
Ma intorc in camera si incerc sa dorm, asa poate reusesc sa uit de toate si de totii. Dar dupa jumatate de ora de pierdut timpul si admirat ce frumos e tavanul ma ridic din pat. Incerc sa fac ceva , sa citesc , sa ascult niste muzica , sa scriu. Aceste lucruri sunt ca niste droguri pentru mine, ma calmeaza si reprezinta cea mai mare obsesie a mea de care NU vreau sa ma las.
Dar ce fac cand aceste droguri nu isi mai gasesc locul si rostul? Dupa inca jumatate de ora ma trezesc si realizez ca ma uit ca tampita la ecranul telefonului, asteptand un mesaj, un beep, orice? Dar de la cine? Sau poate stiu déjà raspunsul dar nu vreau sa recunosc.

Acum nimic nu ma poate ajuta doar un umar pe care pot sa pun capul si sa plang, o imbratisare si poate chiar o sarutare. Vreau doar o persoana care sa fie alaturi de mine si sa imi spuna ca intr-un final totul va fi bine.
Cer multe, stiu asa ca o sa ma intorc la drogurile mele obisnuite. La naiba , unde sunt?

The nicest thing

2008-09-05T12:09:00.000-07:00

Acum câteva zilele am descoperit o melodie pe care tot o ascult neincetat și îmi place foarte mult. Motivul, simplitatea mesajului, fără fraze pompoase și bombastice( vorba profesoarei mele de română), fără propoziții care se vor filozofice și încearcă să impresioneze. Sunt folosite cuvinte simple pentru a transmite o dorință atât de fireasca pentru un suflet uman: să fie iubit!

All I know is that you're so nice
You're the nicest thing I've seen
I wish that we could give it a go
See if we could be something

I wish I was your favourite girl
I wish you thought I was the reason you are in the world
I wish my smile was your favourite kind of smile
I wish the way that I dressed was your favourite kind of style

I wish you couldn't figure me out
But you always wanna know what I was about
I wish you'd hold my hand
When I was upset
I wish you'd never forget
The look on my face when we first met

I wish you had a favourite beauty spot
That you loved secretly
'Cause it was on a hidden bit
That nobody else could see
Basically, I wish that you loved me
I wish that you needed me
I wish that you knew when I said two sugars,
Actually I meant three

I wish that without me your heart would break
I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake
I wish that without me you couldn't eat
I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep

Look, all I know is that you're the nicest thing I've ever seen
And I wish that we could see if we could be something
Yeah I wish that we could see if we could be somethïng

I'm gone....

2008-09-01T13:27:00.000-07:00

In aceasta saptamana voi fi ocupata si nu vor mai aparea noi articole( chiar daca de obicei nu postez asa de des cum mi-as dori). Voi schimba si blogul, va avea un nou nume, banner fiindca simt nevoia de schimbare. Motivele, personale si intime , dar va fi ceva mai bun de data aceasta.
See you next week....

2008-08-28T14:15:00.000-07:00

Acum ceva zile l-am descoperit pe Octavian Paler, auzisem de el dar nu i-am dat prea mare atentie. Mare greseala am facut fiindca am ramas placut impresionata de ceea ce am citit. Un om de o inteligenta impresionata care merita respectul oricarui devorator de literatura de calitate.
In continuare nu o sa ma aberez , va las in compania cuvintelor unui mare scriitor si sper sa va impresioneze la fel de mult cum a facut-o cu mine.

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit

o discutie....

2008-08-14T15:37:00.001-07:00

- Te iubesc!
- Minti, totul e numai vis…
- Nu-i adevarat, si o stii prea bine.
- Te urasc, pleaca nu mai vreau sa te vad.
- Acum tu minti, te iubesc si o stii prea bine, lasa-ma doar sa…
- Sa ce? Sa ma ranesti din nou? Nu nu as putea suporta din nou, dispari din viata mea.
- Asta e ceea ce iti doresti cu adevarat?
- Da , nu? Adica nu mai stiu nimic.Tot ce vad in fata ochilor mei este decat patul, tu si ea, iar eu in pragul usii…
- Uita, am fost un prost, dar te iubesc. Nu ma parasi, te rog…..
- Da, cum sa nu. Nu cred, vreau sa o fac dar imi este al naibii de greu, si o stii prea bine.
- Te rog fa acest efort, pentru noi, pentru ce a fost,pentru ce este si pentru ce va fi
- As vrea, imi doresc lucru asta din tot sufletul, dar….
- Dar ce, incep sa ma indoiesc ca nu e asa. Ma intreb daca totul a fost o iluzie intre noi doi.
- N-a fost , a fost realitate. Tu ce crezi ca nu mai vreau sa iti simt bratele incolacindu-se in jurul meu, sa-ti simt buzele pe gura mea, pe corpul si pielea mea. Crezi ca nu mai vreau sa simt toate acele sentimente?
- Chiar vrei?
- Da vreau, dar imi este frica, nu mai vreau sa simt aceea durere care am simtit-o acum cateva zile, mie frica.
- Ma iubestI?
- Nu stiu, adica la naiba cu totii si cu toate. DA te iubesc cu tot sufletul si corpul meu….
- Asta-i tot ce vroiam sa stiu.Iarta-ma.
Si m-ai sarutat, asa cum numai tu stii….

Acum stau in pragul dormitorului atat de micut, ma uit la patul in care stai tu, gol acoperit doar de un cearceaf.Imi place ce vad , dintotdeauna mi-a placut, te-am iubit, te iubesc si am reusit sa iti iert cea mai mare greseala. Ma indrept spre pat si ma cuibaresc in bratele tale, deschizi un ochi si ma privesti, ma dezmierzi cu privirea. Imi place senzatia care o simt cand sunt in bratele tale, adorm si uit de toate, doar cateva franturi din discutia mai hoinaresc prin mintea mea.

smile more often...

2008-08-10T11:29:00.000-07:00

O simpla seara de vara, racoroasa care te facea sa uiti de toata zapuseala din timpul zilei.Pe o alee ferita de ochii lumii si care nu are partea de cea mai buna iluminare, incerc sa strabat intunericul si sa ajung acasa ca sa ma trantesc in pat si sa dorm. Ma uit la ceasul de la mana stanga iar limbile indica ora 22:00. Deja? Nici nu mi-am dat seama cand a trecut ziua asa de repede. Poate si din cauza monotoniei si obisnuintei, sculatului de dimineata si bautul cafelei care speri sa iti dea acel strop de energie de care ai atata nevoie. Lucruri care au devenit parte din rutina zilnica si mai mult le faci mecanic fara sa fi perfect constient de ele. Apoi incepi sa iti rezolvi treburile si probleme destinate acelei zile ca mai apoi sa apara altele. Iar timpul trece asa de repede, tu nu observi si te trezesti ca a mai trecut o zi in care iti doreai sa faci cu totul altceva dar nu poti sunt alte lucruri mult mai importante de facut.

Cu aceste ganduri traversandu-mi prin cap inaintez pe alee si deodata impinsa de la spate de o forta ciudata, ridic capul si incremenesc, ochii imi sunt pironiti pe cel mai frumos cer pe care l-am vazut in ultimul timp. O patura deasa si neagra ca abanosul ce imi aducea aminte de perioada copilariei era intesata cu mii si mii de stele care straluceau intr-un mod straniu si frumos( se vedeau asa de clar in ciuda smogului din Bucuresti). Dar ceea ce imi atrasese atentia era luna, pur si simplu ma lasase cu gura cascata. Era o noapte cu luna plina iar ea stralucea asa frumos in toata splendoarea si goliciunea ei amintandu-mi de un nud de femeie care te atrage prin unicitatea si misticismul ei. Am stat si am privit si deodata toate problemele, neajunsurile mele din aceea zi disparusera. Eram mult prea fermecata de peisajul ce se derula in fata ochilor mei si care imi aduse zambetul pe buze.

Acum, dupa ce v-am povestit toate acestea, am si eu o intrebare: Cand a fost ultima data cand ati zambit sau v-ati oprit ca sa admirati un apus de soare, sa va lasati imbatati de miasma dulce a unei flori? Poate daca am invata sa admiram lucrurile marunte viata ar fi mai frumoasa. Japonezii au o vorba ” karma, neh?”( karma, nu?), ei sunt invatati ca nu conteaza trecutul sau viitorul ci clipa de fata. Invata sa se bucure de fiecare clipa, de fiecare lucru marunt din viata lor. Daca am proceda si noi la fel n-ar fi mai usor? Am reusi sa apreciem fiecare clipa de fericire la adevarata ei valoare si am zambi mai des.

Asa ca zambiti mai des, fiindca viata e scurta, intr-adevar nu-i usoara dar ar trebui sa vedem frumusetea din ea si partea plina a paharului.

Imi era dor.....

2008-08-05T14:30:00.001-07:00

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris in blogul meu drag, cred ca e mai bine de o luna de la ultimul meu post.L-am neglijat chiar daca am avut motive juste sa o fac. Dar totusi mi-a lipsit acest jurnal virtual unde imi astern gandurile mele venite din diferite colturi mai intunecate si mai bine ascunse ale mintii mele. Desi nu sunt decat 4 luni de cand detin si scriu in acest blog, am inceput sa tin la el si sunt mandra de munca mea de pana acum.
Imi era dor de toate acele noptii in care stateam si ma gandeam la diverse lucruri ca a doua zi sa observ cum se conturau sub forma unui nou post si se asezau frumos pe paginile blogului meu. Imi place cand ma gandesc la diverse lucruri mai ciudate sau normale, simple sau complicate. De la un simplu cuvant reusesc sa dezvolt o fraza si adeseori chiar o idee iar acest proces imi face o reala placere. Si chiar daca am uneori momente in care cred ca sunt printre putini care mai practica acest sport “periculos”( a se nota modestia mea care da pe dinafara) e placut sa descoperi persoane care il mai practica. Oameni carora le poti spune cele mai ascunse ganduri ale tale si impreuna legati o prietenie stransa.
Imi era dor de foaia alba de A4 si de sunetul pixului ce aluneca asa usor pe foaia de hartie in timp ce vad cum ideile usor se contureaza cu ajutorul unor cuvinte simple ce ies din varful pixului meu.Deasemenea imi place idea ca voi revedea foaia de lucru a Word-ului meu si tastele pe care nu prea se mai vad literele de la cat de mult le-am folosit. Sunt gata sa-mi lasa mintea sa zburde din nou , in aceasi maniera pe care o foloseam acum o luna de zile.

Abia astept sa fac toate lucrurile mentionate mai sus si sa vad ce iese. Motivul? Fiindca imi place si IMI ERA DOR….

2008-07-14T11:39:00.000-07:00

Trăind într-o lume materialistă uităm să apreciem ceea ce merită şi credem că putem cumpăra chiar şi fericirea …

Soarele îşi arată din nou faţa după o noapte tulbure în care ploaia a căzut necontenit din cerul de un gri spalacit.Este o alta zi mohorata de toamna, unde in aer se poate simti un iz de singurate amestecat cu melancolie si sange.Într-o cameră de motel nespălata şi peste care timpul a lasăt cicatrici mult prea adânci ca să fie vindecate, se afla un suflet lovit mult prea dur de soarta.
Camera nu e exuberanta, doar o baie cu strictul necesar, o mobila veche de vreo 50 de ani şi un pat cu cearşeafuri răvăşite ce indicau că noaptea nu fusese una obisnuită, plină de banalităţile singurătăţii, ci una de amor, lucru care ar fi trebuit sa aduca o fărama de “fericire” in inima micutei brunete pentru care viata a insemnat numai un amalgam de haos, nefericire si probleme
"O alta noapte in care am vandut fericire si am primit doar niste banale hartii . Aceasi barbati scarbosi care cauta cateva moment de fericire in patul unor prostituate ieftine ca si mine, nepasându-le de ce ravagii fac in mintea si sufletul unora ca mine. Nu mai vreau, vreau să mă opresc imi doresc sa cunosc pentru o clipa din dulceaga aroma a fericirii”
Astfel tanara bruneta cu forme bine definte se ridica din patul ce mirosea a sudoarea falsei fericiri , se infasura intr-un halat in timp ce se indrepta spre baia insalubra unde incepu sa se priveasca in oglinda mult prea cunoscuta . Aceasi oglinda care o mintise de atatea ori ca e fericita . Ochii ei de un albastru eteric acum se transformara intr-un rosu draconic, lucru ce indicau noptile nedormite in care incercase sa castige ”cinstit” un ban pentru “siguranta” zilei de maine.
Si lacrimile incepura sa isi faca aparitia in ochi micutei “dame de companie” asa ca lua un pahar si arunca cu el in oglinda care se transforma in mii de cioburi, unele nimerind chiar pe fata.Intre timp oboseala isi facu aparitia si tinara ingenunche pe pardoseala unde simti cum o stare de frig incepe treptat sa-i cuprinda tot corpul.
Deasemenea isi duse mana pe fata unde simti picaturi de sange de la cioburile sparte insa nu le dadu multa atentie fiindca erau prea insignifiante fata de cicraticele din interiorul fetei ce sangerau de mult prea mult timp astfel incat niste micute rani sa fie luate in seama. Asa ca se sprijina de peretele umed si plin de mucegai si oricat de ciudat ar putea parea acest perete ii oferea o stare de calm incredibil.

Traim in nepasare , uitam sa iubim si nu stim sa apreciem si sa intelegem adevaratul sens al fericiri …

Pe podea rece din camera de motel , rece precum suflul mortii statea incolacita o tanara cu ochii plansi dar cu zambetul pe chip. Incredibil de crezut dar parea fericita, afisa o stare de bucurie asa cum la putine persone iti e dat sa vezi . Langa trupul ei statea rasturnat tubul de somnifere, sticla de votca si pistolul din care lipsesc doua gloante. Toate aceste lucruri sunt manjite de sange, acelasi sange care aparent a insemnat calea spre fericire spre evadare din iadul realitatii…
Se aud niste pasii repezii si un corp greoi se apleaca peste cadavrul prostituatei cu intentia de ai lua pulsul care demult a parasit trupul firav.
-E moarta domnule.O alta curva sinugicasa, cred ca e al 10-lea caz in ultimele luni, inspectore!

O simpla prostituata a cunoscut fericirea prin actul suprem, dar macar a cunoscut-o si a respectat-o fata de altii care nu o au sau o au si nu stiu s-o mentina…

Acest text ce tocmai l-ati citit e pur si simplu fictiune si l-am scris acum ceva timp. Insa de fiecare data cand il recitesc ma face sa ma intreb ce inseamna sa fi fericit in ziua de azi sau mai bine zis cati mai cauta fericirea azi. Din pacate pentru multi fericirea egaleaza cu materialismul, o casa , bani si poate o sotie/sot care te iubeste sau nu, desi pentru multi nu prea mai conteaza.

Iar acest lucru ma infioara, cum poti vinde ceva asa frumos ca fericirea pentru niste bancote fara viata care au ajuns sa ne conduca si pentru majoritatea reprezinta scopul vietii lor. Urasc acest gen de oamenii, nu-i inteleg si nu o sa-i agrez vreodata.Poate sunt naiva si prostuta datorita varstei mele fragede si faptul ca n-am experienta vietii.Dar sunt sigura ca odata ce voi acumula experienta acest punct de vedere nu o sa mi schimbe, n-are cum.

Acuma eu va intreb pe dumneavoastra ce ati alege o viata plina de momente de bucurie si fericire sau una plina de satisfactii materiale insa tot timpul ati simti ca va lipseste ceva?

2008-06-16T14:05:00.001-07:00

Ultimele raze jucause ale soarelui incep sa dispara de pe cerul de un rosu sangeriu care la orizont se impleteste cu unduirile marii.Si incetul cu incetul luna isi face aparitia impreuna cu stelele misteriosului univers.
Intre timp eu merg pe malul marii si simt cum spuma marii imi invaluie picioarele goale iar briza marii imi rasfira firele de par negru in aer.Iubesc marea si tot ce ii apartine: flux, reflux, briza, soare, nisip.Dar cel mai mult imi place sa merg seara si sa ma plimb noaptea si sa fiu numai eu si marea.Pentru cateva momente uit de tot ceea ce ma inconjoara si de toate problemele mele, sunt numai eu si natura care ma inconjoara.
Dar intre timp simt pe pielea mea picaturile ploii de vara.Deschid ochii si vad cum ploaia nu se opreste si tot ceilalti oamenii incep sa fuga si sa se adaposteasca dar eu nu intentionez sa fac acest lucru, imi place senzatia pe care o lasa ploaia pe fata, pielea si parul meu.Ma simt eliberata si pot plange fara sa ma vada absolut nimeni.
Asa ca ma asez pe nisipul ud, imi strang genunchi la piept, inchid si ma las purtata de val, aud picaturi de ploaie amestecate cu sunetul valurilor ce se izbesc de stanci iar acestea imi induc o stare de calm si linistite extraordinare.Dar deodata simt cum o caldura placuta imi inconjoara tot trupul si imi simt umerii foarte grei. Asa ca ii pipai si descopar cum cineva ma imbratiseaza cu putere, incerc sa ma rasucesc si descopar acelasi par brunet si ochii caprui care ma hipnotizeaza de fiecare data cand ii intalnesc.Am o senzatie puternica de deja-vu cand incerc sa ma eliberez din stransoarea lui dar aceii ochii degaja un magnetism puternic astfel incat nu ma pot dezlipii de ei si cel mai probabil in subconstientul meu nici nu imi doresc acest lucru.Ma simt bine in bratele lui, sunt fericita desi ii privesc chipul si nu reusesc sa imi dau seama cine e desi imi pare atat de cunoscut.
Il privesc in ochii si vreau sa-l intreb ceva dar ma opreste si realizez ca in acest moment cuvintele nu isi au rostul .Stam aici pe nisipul rece iar picaturile de apa se preling pe corpurile noastre si suntem imbratisati ca doi prunci iar acum singurul lucru la care ma gandesc este ca nu vreau sa se termine acest moment si ma intreb cine este.Apoi el imi ia mana si mi-o tine stransa si ma priveste adanc in ochii si atunci realizez care sunt raspunsurile la intrebarile mele.
Acum realizez ca tin la el si ca poate se creaza un fel de punte emotionala intre noi doi.Desi nici acum nu realizez cine este si imi doresc ca aceasta clipa sa dureze o vesnicie, vreau sa am parte de imbratisarile lui si sa pot privi acei ochi la infinit ce ma hipnotizeaza de fiecare data.
Stau si il privesc gandindu-ma cat de placut e sa fiu in bratele lui iar el se apleaca deasupra mea si ne atingem buzele intr-un sarut cald si lung.Inchid ochii si ma las dusa de val, si tot ceea ce aud e sunetul ploii care acum e doar zgomot de fond fiindca nu-mi pasa de restul lumii ci doar de faptul ca sunt cu el si sunt fericita.

Frica

2008-05-28T08:44:00.000-07:00

In acest post voi vorbi din nou despre dragoste, da stiu ca poate devin agasanta si ma repet, dar trebuie sa scriu fiindca in ultima vreme mi-am pus o multime de intrebari in legatura cu acest subiect.Iar blogul pentru mine reprezinta o supapa prin care ies la suprafata toate emotiile mele si ideile ce se nasc in capsorul meu.

E seara stau in fata calculatorului si vorbesc cu o persoana care in putinul timp de cand il cunosc mi-a devenit un foarte bun prieten sau mai degraba un confident sau poate chiar mai mult( si nu-mi dau eu seama). Deja au trecut cateva ore bune de cand vorbesc cu el iar timpul trece fara ca nimeni si nimic sa-l opreasca si noi doi incepem sa vorbim despre subiectul nostru preferat, IUBIREA.

Eu: Ai vazut cum discutiile noastre, ajung intr-un anumit punct, iubirea?

El: Da poate fiindca e singurul lucru care conteaza in viata.

Ii privesc cuvintele si imi dau seama cata dreptate are, iubirea e singura care conteaza in viata si pentru care merita sa te zbati, sa transpiri ca intr-un final sa te bucuri de adevaratul nectar al anticilor zei.

Insa ce faci atunci cand ti-e frica de iubire fiindca mie una asa mie chiar daca adeseori am incercat sa fac pe curajoasa. Insa aici nu ma pot preface si ascunde dupa degete, pur si simplu nu reusesc oricat de mult as vrea. Recunosc ca mie frica de tot ce implica iubirea; sacrificiu, truda si fericire.

Sacrificul poate este cel mai important pas pe care trebuie sa-l faci in cautarea iubirii, fiindca in schimbul oricarui lucru trebuie sa dai ceva. Iar aceasta regula fundamentala a Universului se aplica si in cazul dragostei.Dar care va fi pretul pe care voi trebui sa-l platesc in schimbul fericirii? Insa adevarata intrebare e daca voi reusi sa-mi depasesc frica si sa pot face acel sacrificu oricat de mare sau mic ar fi el. Eu una sunt dispusa sa-l fac fiindca acolo intr-un coltisor al subconstientului meu stiu ca merita acest sacrificiu. Insa ramane de vazut ce-mi va cere viata in schimbul iubirii.

Apoi urmatorul pas pe care trebuie sa-l facem e sa muncim pentru a fi fericit, fiindca dragostea in viata nu se optine doar printr-o simpla pocnitura din degete si aceasta vine imediat si e la cheremul nostru.Pe langa sacrificiul pe care il faci mai trebuie sa trudesti, sa stii cand sa cedezi si cand nu. Dar intr-un final toata aceasta munca se va reflecta in fructele iubirii, probabil cele mai divine roade ale munci umane.

Insa adevarat problema in aceasta prmanenta cautare a iubiri este frica care ma inconjoara si faptul ca imi este teama de fericire.Ca sa fiu sincera nu imi pot imagina ca as putea sa fiu ata de fericita, iubita si ca as merita acest lucru. Nu e cu putinta ca eu sa descopar pe cineva care sa ma iubeasca la fel de mult cum l-as putea iubi eu. Iar noi doi sa fim o singura fiinta reusind sa ne contopim intr-o singura entitate spirituala ca mai apoi sa uitam de tot ceea ce ne inconjoara. Sa ne realizam propria noastra realitate si sa ne iubim ca doi nebuni ce merg pe sarma si nu cad.Mie frica de toate acestea dar in acelasi timp imi doresc ca tot ce am mentionat mai sus sa mi se intample.

Vreau aceste lucrui din toata inima si sper sa pot depasi frica ( care cred ca a experimentat-o oricine)

Visul

2008-05-23T07:11:00.000-07:00

Noaptea si-a reintrat demult in drepturi iar intre cei patru pereti in care domneste un aer de psihoza se aude ecoul ceasului.Tic, tac, tic, tac aceleasi sunete mult prea cunoscute ce mi s-au impregnat in minte si nu ma lasa sa dorm de vreo cateva noptii incoace.
In patul asezat de-a lungul peretului vestic, stau eu cu ochii pironiti in tavan cu speranta ca poate voi reusi sa adorm.Imi intorc capul spre ceasul asezat strategic pe birou care indica 3:10.Alta noapte pierduta, inca 3 ore si trebuie sa ma trezesc ca sa ma pregatesc sa plec spre scoala( damn it tot ce vreau e sa dorm).Dupa vreo jumatate de ora de uitat pe pereti, numarat oi si incercat alte mii de metode babesti pentru a adormi intr-un sfarsit ma viziteaza si pe mine mos Ene si reusesc sa inchid ochii si sa adorm.
Insa de odata ma trezesc pe o plaja pustie si ma uit spre orizont si vad marea de un albastru violent care intr-un mod ciudat ma calmeaza. Asa ca ma hotarasc sa ma intind pe nisipul auriu dar deodata simt o rasuflare ciudata pe fata mea, deschid ochii si vad deasupra mea un tanar brunet cu acei ochii caprui care imi apar in vise de vreo cateva noptii bune . Incerc sa tip dar ma opreste la timp presandu-si degetul aratator pe buzele mele si aplecandu-se asupra mea. Ma saruta pe frunte, in cel mai delicat, tandru si romantic mod posibil.
Inchid din nou ochii si ma trezesc pe terasa unui bloc inalt de vreo 10 etaje, sunt desculta si simt micutele pietricele sub picioare, imi este frig si imi este frica. Nu stiu de ce sau de cine dar imi este foarte frica. Imi ridic ochii din pamant si il vad din nou pe baiatul brunet care cu pasii marunti se apropie de mine. Incet merg in spate pana cand simt marginea teresei si nu stiu cum reusesc dar ma dezechilibrez si incep sa cad. Cad in nestire dar deodata simt o mana in jurul taliei mele, este el se uita la mine cu acei ochi care m-au fermecat. Acum cuvintele sunt de prisos si din nou se apleaca asupra mea si ma saruta. Nu ma zbat, nu incerc sa ma eliberez din stransoarea lui doar il imbratisez si ma bucur de aceasta sarutare atat de calda, in timp ce cad in nestire.
Dar deodata el dispare si ma trezesc singura in patul ce e atat de rece , imi pipai fata si vad ca am plans iar buzele mele sunt atat de rosi de parca tot ce am visat a fost atat de real. Ma sprijin de peretele de un alb morbid si imi reamintesc fiecare secunda a visului de azi noapte.
Cine esti, de ce imi bantui fiecare vis. Vreau sa stiu cine esti, vreau adevarul sau poate deja il stiu dar poate mie prea frica sa-l accept, sa admit adevarul.

The kiss

2008-05-21T13:02:00.000-07:00

"When you kiss me, without uttering a single word, you speak to my soul”

Sarut, kiss, baccio, kissu, baiser, beso atat variante pentru unul dintre cele mai tandre gesturi ce le pot face doi indragostiti. Uitandu-ma prin binecunoscutul nostru Dex la definitia sarutului descopar o fraza atat de seaca si saraca, sarut/-uri =gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecţiune. Doar atat sa insemne un simplu sarut, ma indoiesc , refuz sa cred acest lucru, nu vreau sa fie adevarat.

Merg pe strada si observ cupluri de tineri ce se tin de mana si apoi incet incet in locul vorbelor care acum devin de prisos isi face loc, magia sarutului. Prin acest gest care poate parea atat de neinsemnat, cei doi reusesc sa depaseasca limite inimaginabile contopindu-se intr-o singur suflet, reusind sa uite de tot ce ii inconjoara, restul lumii dispare sunt doar ei doi uniti intr-un simplu sarut ce semnifica uniunea lor emotionala. Stiu ca ceea ce am zis este atat de cliseic, insa acesta este adevarul si sincer nu imi pasa cat de cliseica va suna, fiindca iubirea este singurul lucru pentru care merita sa te zbati in viata.

As putea asemana sarutul cu o ploaie de ingeri, fiindca ca sa fiu sincera nu pot crede ca sarutul e ceva uman, cu siguranta trebuie sa fie cel mai frumos dar pe care la daruit Dumnezeu oamenilor .Si acest dar incepe sa fiu din ce in ce mai putin apreciat de oameni in aceasta perioada a vitezei si materialismului, iar unii chiar cred ca-l pot cumpara cu niste hartii murdare ce nu reprezinta nimic. Insa acesti oameni vor simti doar partea fizica si niciodata nu se vor infrupta din adevaratul nectar al sarutului.

Iar cu aceste ganduri imi continui drumul pe strada micuta printre cuplurile de oameni care stiu ce inseaman acest dar divin si ii aprecieaza , respecta adevarata valoare. Ii privesc cu jind dar trec mai departe, ii las sa fie fericiti si sa se bucure de cele mai frumoase clipe pe care ti le putea darui iubirea.

Solitudine

2008-05-16T11:09:00.000-07:00

Aceasi patru pereti albi, ma inconjoara ca si ieri. Reci, albi si impregnati cu mult prea multe amintiri, emotii ca sa poate fi suportate de mintea si sufletul uman. Iar in aceea camera ce nu ma lasa sa respir ma aflu si eu, stau si astept, nici eu nu mai stiu ce……
Imi urla muzica in urechi, trag cu ochiul la MP3 si vad ca bateria e pe sfarsite(damn it, abia l-am incarcat) imi smulg castile din ureche si le azvarl in pat. Iau o foaie si un pix si in incercarea mea patetica de a-mi aduna gandurile si a le aseza pe foaie esuez, ca de fiecare data. Foia alba acum e doar goala si uda de la picaturi de apa sau mai bine zis lacrimile ce se preling asa de enigmatic de pe obrazul meu.
Plang fara sa vreau, incerc sa ma opresc dar nu reusesc, lacrimile au propia lor vointa si curg neincetat. Sunt singura, din nou, eu impotriva celorlalti. Acum iese la suprafata cine sunt eu cu adevarat, o adolescenta timida, singura dar care e nevoita ca in fiecare zi sa poarte o masca ca sa nu fie etichetata si marginalizata de societate. DA acesta este purul adevar, in fiecare zi sunt nevoita sa port o masca, sa afisez un zambet mare si fals, si sa incerc sa “socializez” cu cei din jurul meu.Dar uneori imi ajunge si astfel iese la suprafata, rabufnesc fiind satula de aceesi masca pe care societatea ma obliga sa o port.
Uneori tot ce imi doresc e sa fiu singura sau macar sa am pe cineva asemeni mie,care sa ma ajute sa trec peste aceste momente de singuratate care uneori au tendinta sa se transforma in accese de nebunie. Tot ce vreau sa stiu e ca nu sunt nebuna, ca nu gandesc aiurea. Sau oare o fac? Cine e de vina, incerc sa arunc vina pe societate si oameni care ma inconjoara dar poate sunt prea lasa ca sa recunosc ca e vina mea si poate chiar ca sunt nebuna( mai lipsesc doar actele ca sa o dovedeasca)
Agonie, nebunie, psihoza dusa pana la limita si singuratate din plin, acestea sunt doar cateva din trairile pe care le simt cand sunt in camera cu cei patru pereti albi. Iar in adancul fiintei mele ia nastere o dorinta incredibil de egoista, vreau sa mai existe un om care sa se simta la fel de mizerabil si sa aiba aceasi doza de nebunie ca si mine. Deh, egoismul e in floare la mine.
Dar imi scutur capul si imi zic ca acest lucru nu poate fi adevarat, aceste ganduri”necurate” trebuie sa fie doar in imaginatia mea. Imi sterg lacrimile si ma bag in pat cu gandul de a dormi ca sa uit de toate acestea si sa capat forte proaspete ca maine sa iau de la capat si sa reincep sa port aceasi nenorocita de masca.

2008-05-15T05:28:00.000-07:00

-Ma iubesti?

-Nu, te ador?

- Ma vei iubi pentru totdeauna?

-Nu, doar pentru eternitate.

Imbratisari, maini unite intr-una singura, saruturi patimase, rasete pline de fericire, toate acestea indicand un singur lucru, IUBIRE. Iar acese gesturi tandre le vad in fiecare zi, la fiecare pas, la cuplurile pentru care nu mai conteaza nimic altceva, decat ei care au devenit o singura fiinta si se iubesc.
Iubirea, afrodisiacul omenirii, unul dintre putine lucruri pentru care merita sa traiesiti, sa-ti spetesti mijlocul zi de zi.Ca mai apoi seara cand esti frant , sa te trantesti in pat si sa dormi in bratele celui iubit urmand sa ai parte de cel mai linistitorsi dulce somn posibil.
In curand voi implini 18 ani, varsta frumoasa, afirma majoritatea oamenilor in care ar trebui sa ma bucur de viata asa um e si sa iubesc.Dar uneori stau si ma intreb daca eu la putini mei anisori si avand in vedere ca abia acum pasesc pe drumul vietii, pot intelege si aprecia adevaratul sens al iubiri.Oare toate experientele mele pe acest teritoriu mistic au fost simple copilarii sau mult mai mult?
Dar dupa ce am cugetat un pic am realizat ca nu conteaza ce spun ceilati despre iubire ci doar sa te bucuri de momentele alaturi de cel drag, si sa apreciezi fiecare mangaiere, sarut, imbratisare.Iar in viitor sper ca voi putea sa inteleg aceasta enigma, sa pot darui dragoste si sa primesc la fel de multa.

Red eyes!

2008-05-05T03:55:00.000-07:00

Aceasi ochi rosii si reci ma privesc din oglinda mult prea cunoscuta, intind mana sa ii ating dar tot ce imi doresc e sa tip pana raman fara voce, pana cand plamanii si corziile vocale imi sangereaza astfel incat sa mor . Apoi vreau sa cad in genunchi si sa simt raceala podelei, cine stie poate reusesc sa revin cu picioarele pe pamant…………………………….dar totul e zadar ma simt captiva intr-o lume fara scop. Intr-o lume fara suflet,fara emotii, care uita toate lucruri pentru care merita sa traiesti.

Incerc sa inchid ochii dar din nou apar acei ochii rosiatici ce emana mult prea multa durere pe care ai putea sa o suporti fara sa inebunesti. Oare mintea mea a intrat in colaps mental?? Cine stie , cui ii pasa cu siguranta nu mie. Tot ce imi doresc e sa scap de amintirea acelor ochii rosii inlacrimatii Tot ce mi-au provocat au fost mult prea multe noptii nedormite ,din cauza haosului care ma inconjoarasi pe care-l aud permant in mintea mea.

Imi doresc sa, vreau sa….. nici eu nu mai stiu ce vreau.Poate intr-o zi voi scapa de imaginea acelor ochii sau poate toate aceste cuvinte , imaginii sunt doar in mintea mea si eu poate sunt nebuna sau nu??

Libertate: inger sau demon!

2008-04-14T07:19:00.000-07:00

Poate unul dintre cele mai discutate concepte filosofice inca din Antichitate este libertatea. Asa ca in acest post m-am hotarat sa vorbesc despre acest concept care intr-o oarecare masura este utopic. Suntem cu adevarat liberi e o intrebare ce ma macina de ceva vreme. Raspunsul meu e si da si nu.
Da, pentru ca suntem liberi sa luam propiile decizii si sa fim, sa ne comportam asa cum credem noi de cuvinta intr-o oarecare masura.

Dar si nu datorita acestei societatii ce-ti inchisteaza mintea, spiritul si iti taie aripile de indata ce te nasti. Hai sa reflectam un pic, inca de cand suntem mici parinti, familia, societatea ne invata sa ne incadram in anumite tipare din care adeseori nu reusim sa iesim. De exemplu nu poti sa-ti expui ideile si conceptiile fara ca la tine sa se uite crucis vreo 3-5 oamenii.
Pentru mine libertatea e un inger si demon in acelasi timp. De ce?Deoarece libertatea iti poate da aripi si te poate purta in vazduhuri nemaivazute. Dar este si un demon ce te poate arunca din acel dulce rai in iadul realitatii fortandu-ne sa traim intr-o societate ce nu iti permite sa fii liber in adevartul sens al cuvantului.
Si in ciuda tuturor obstacolelor si tiparelor care ne inconjoara am speranta ca in adancul sufletului , intr-un mic coltisor al spiritualitatii umane suntem intr-adevar liberi. Si cine stie poate intr-o zi aceasta societate va deschide ochii sau poate NU o va face!

FRIENDSHIP NEVER ENDS!

2008-04-13T10:06:00.000-07:00

"Prietenii niciodată nu te trădează, numai persoanele pe care le credeai prietene. "

Imi incep acest post cu un mic proverb fiindca ilustreaza o parte din adevarata semnificatie a cuvantului prieten. De curiozitate m-am uitat in Dex sa vad ce scrie si am gasit urmatoarele: prieten= persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune, viclean DEX mai avem si noi..
Dar oare de ce nu scrie ca nu exista prieteni adevarati, acesta fiind doar un concept utopic. Poate credeti ca aberez dar haideti sa fim sinceri si realisti in acelasi timp, incercati sa va ganditi un pic. De cate ori cel mai bun prieten al dumneavoastra , cel pe care l-ati ajutat de atatea ori si caruia i-ati impartasit cele mai intunecate secrete ale dumneavoastra v-a dezamagit din cel mai prostesc motiv pe care vi l-ati putut imagina.

Friendship never ends?? Ba se termina si inca cum, se termina datorita interventiei celor mai oribile sentimente umane, avaritie, gelozie, ura etc.(as putea continua aceasta lista la nesfarsit).Adeseori privesc in trecut si descopar ca asa s-a intamplat cu majoritatea oamenilor care i-am crezut importanti in viata mea. Singuri oameni care tin cu adevarat la tine sunt familia, un subiect pe care poti discuta mult si bine si pe care promit ca o sa-l dezbat intr-un post viitor.

In viata trebuie sa realizezi un singur lucru nimeni nu tie prieten poate doar aparent e prieten, pana isi atinge interesul si apoi iti cu bata in cap. Aceasta este conceptia mea desi trebuie sa recunosc ca acest lucru mi-a fost demostrat ca nu e adevarat de foarte putini oameni, prea putini ca sa incline balanta si sa ma faca sa-mi schimb parerea despre acest concept utopic numit PRIETENIE.

Acum va las dragi internauti si ne vedem data viitoare……………………

Simplitate si sentimente!

2008-04-11T12:07:00.001-07:00

In acest prim post imi propun sa va vorbesc despre ce imi doresc cu acest blog.Acum nu o sa incep cu fraze bombastice si cuvinte pompoase, nu isi au rostul fiindca eu una imi doresc ceva simplu si elegant. Deasemenea nu o sa incep sa va promit ca vreau sa devina blogul anului in care sa gasiti posturi iesite din comun unde sa gasiti aceleasi incercari banale de a fi original. Vreau sa fie simplu, doar imi spun parerea mea sincera despre diverse subiecte, nimic maret sau exuberant.

Poate va intrebati de ce am intitulat acest jurnal virtual sau blog cum doriti sa-i spuneti, Emozioni per sempre? Raspunsul meu e destul de simplu si poate parea chiar banal dar o sa vi-l impartasesc. Pentru mine emotiile si sentimentele care fac parte din fiecare fiinta umana inseamna ceva special si aparte pentru mine.Chiar puteti asemana aceasta bucurie a mea cand retraiesc o veche emotie sau descopar un nou sentiment ca si momentul cand un copilas primeste un cadou oricat de neinsemnat ar fi.

Iubire, fericire, melancolie, durere, fiecare emotie ne face viata deosebita in bine sau in rau si ne diferentiaza printre ceilalti indivizi. Insa in societatea de azi majoritatea uita de sentimentele lor axandu-se pe partile fizice si materiale ale vietii uitand sa se bucure de ceea ce e mai frumos.

Probabil par stupida sau poate nu, dar aceasta sunt eu, o simpla adolescenta ce incearca sa descopere viata asa cum e, cu bune si rele, cu sentimente si emotii dar si cu acele partii fizice si materiale care guverneaza aceasta comunitate umana. Iar aceste lucruri imi doresc sa le impartasesc cu dumneavoastra.

Cam atat pentru primul meu post, sper ca nu v-am plictisit si imi cer scuze daca e prea putin dare eu cred ca in viata conteaza calitatea si nu cantitatea. Acum va las si ne vedem data viitoare pe aceleasi simple file ale unui jurnal virtual.